ai murit
pentru că aşa se mai moare
pentru că tot ce-i viu
îşi are moartea sa
şi doar cel care moare
viaţă veşnică are
cum viaţă veşnică are
doar cel care moare
ai trecut peste noi
cum caii mai trec peste obstacole
tu nefiind cal
eu nefiind un obstacol
peste noi ai trecut
cum caii mai trec
peste obstacole
te-au dus
aşa cum ai venit
pe neaşteptate
pe îngândurate
pe seară sau în zori de zi
ai venit
aşa cum te-ai dus
din copil în bătrân
din bătrâni în copii
şi bocetul din urma ta
cu mine semăna
ca două picături de apă
cum seamănă pământul
cu sapa ce-l îngroapă
bocetul din urma ta
cu mine semăna
şi eu semănam în noapte
stele şi iarbă
şi sămânţa de scandal
căci poemele nu sunt
uşă de biserică
şi nici valsul
ce se cântă la bal
în noapte semănam bocetul
după tine
cum marea îşi plânge încremenirea
val după val
ai murit
Dumnezeu să te învie
căci moartea cu tine la braţ
nu mai poate să scrie
iar tu fără mine
nu poţi să mai fii poezie
Dumnezeu să te-nvie
căci moartea cu tine la braţ
poezie nu ştie
nu ştie să scrie
