Nu mai avem liber la tristețe!
Este periculos să ținem ochii în lacrimi
Nici măcar cu fața împietrită
nu mai avem voie să ieșim
pe străzi și în piețe.
„Afară” însemnă „în stradă”
fără un alt sens filosofic
dacă încercăm să ne bazăm
pe fumul, flacăra și cenușa
ce rămân
sub trupul ce arde
Suntem obligați să purtăm
măștile și mănușile a ceea ce suntem
în spatele cărora încă mai reușim
să fim noi,
cei ascunși, timorații, rătăciții
prinși de mijloc
băgați până la genunchi în pământ
de un nevăzut căpcăun.
Începem să trăim o altfel de viață
mult mai străină, necunoscută
O viață din care Poetul își scrie
Poemele cuceritoare
în chip de redută.
Este ca și cum
viața fără uitare încape
acolo unde există pământ și există și sape
există piatră mâncată de ape
o călimară în care Poetul încape
cu tot cu viața de azi și de-apoi
poezie și moarte.
