Nu știu de ce
mă tot întâlnesc cu tine
când iubita eternă
mi-a pus fierul înroșit
să-mi țină loc de pernă
Cred că exisă
chemarea care mă strigă
fără să-mi știe numele
cum nici puhoaiele nu știu
pământul care-l inundă
Încerc să cred
că totul este o coincidență
iar tu, Doamne
poți fi
căderea-n păcatul ecoului
de-a-mi repeta viața
(aceea pe care o știi)
cu poemele nopții
și tăcerile de a doua zi!
