prin preajma suferinței
dă târcoale moartea
ca un șacal lihnit
de resturile prăzii
să-ajungă să-și primească
neîmpărțită partea
iar restul să rămână predestinat zăpezii
am învățat să mor
pe când nu mai credeam
că astfel de finaluri
se țin minte
căci am văzut morți fără de morminte
căderile de frunze
tăcerile-ngropate în cuvinte
nu am știut
că plec încet din mine
și intru-n moartea
ce mă venerează
docilă și tăcută ca o slugă
o văd apoi
sub coasă cum lucrează.
