am trecut din întâmplare
peste umbra ta
stăteai întinsă
îngropată în razele lui
am trecut din întâmplare
peste umbra ta
mi-ai simţit apăsarea pasului
greutatea respiraţiei
mi-ai simţit-o
ai crezut că trece un nor
peste tine
ca un tren, ca o maşină
ca o frunză căzută de pelin
am trecut din întâmplare
peste umbra ta
cum mai poate să treacă o zi
sau o noapte
sau o viaţă
din întâmplare
peste umbra ta
doar tăcerile din tine
m-au observat
adâncindu-mi privirea
pe trupul îngropat
în razele lui
am trecut din întâmplare
peste umbra ta
erai întinsă la Soare
şi atât de tăcută,
că nisipul se auzea
cum îngâna marea
sau cum îngâna
umbra mea dispărută
