nu mai cred
în poezia cuvintelor scrise
în poezia cuvintelor vorbite
în poezia cântată
în poezia strigată
nu mai cred
în această invazie de lăcuste
ce mi-a acoperit poemul
ce mi-a acoperit inspiraţia
care mi-a acoperit iubita
nu mai cred că pot fi devorat
că pot la rându-mi devora
nu mai cred în forţă
şi nici în supunere
în sclavie
şi nici în revoltă
nu mi-a mai rămas decât tăcerea
sunt plin de tăcere
ca un balon plin de heliu
ca o bibliotecă plină de cărţi
ca stomacul prea plin
îmi vine să vărs
îmi vine să urlu
dar nu pot să cred
că astfel mă-ntorc
la poemul în care
cuvântul mă vinde
cuvântul mă fură
