Creatinină mărită: cauze, simptome, tratament

Creatinina este un produs rezidual rezultat din metabolismul creatinei, o substanță implicată în producerea energiei la nivelul mușchilor. În mod normal, creatinina este eliberată constant în sânge, în funcție de masa musculară și de ritmul de degradare a creatinei.

După formare, creatinina este filtrată aproape complet de rinichi și eliminată prin urină. De aceea, valoarea creatininei serice este utilizată ca marker al funcției renale: dacă rinichii funcționează normal, nivelul de creatinină rămâne stabil.

Rinichii au rolul de a elimina produșii reziduali din sânge, de a echilibra electroliții, de a regla tensiunea arterială și de a menține volumul fluidelor corporale. Creatinina este unul dintre compușii pe care rinichii îi filtrează cel mai eficient.

Atunci când funcția renală scade (temporar sau permanent), creatinina se acumulează în sânge. De aceea, o valoare crescută a creatininei poate indica o rată de filtrare glomerulară (eGFR) scăzută, ceea ce sugerează afectare renală.

Creatinina mare nu reprezintă o boală în sine, ci un semn al unei posibile disfuncții:

• filtrarea renală este redusă;
• există o obstrucție pe tractul urinar;
• există o situație care reduce fluxul de sânge către rinichi;
• există factori fiziologici (efort intens, masă musculară mare).

Este importantă identificarea cauzei care duce la creșterea creatininei pentru a administra tratamentul corect.

Cauzele creatininei mărite

Sunt mai multe motive pentru care creatinina poate fi mărită:

• cauze prerenale (flux scăzut către rinichi): nu rinichiul este bolnav, ci fluxul de sânge este insuficient. Printre cauzele prerenale se numără:
  • deshidratarea severă;
  • hemoragii sau pierderi mari de lichide prin vărsături/diaree;
  • hipotensiune arterială;
  • insuficiență cardiacă;
  • șoc septic sau anafilactic;
  • medicamente care scad funcția renală (ex: antiinflamatoare nesteroidiene).

Dacă fluxul de sânge este restabilit rapid, creatinina poate reveni la normal.

• cauze renale (boli ale rinichilor): în aceste situații, rinichiul este afectat direct:
  • nefrită acută (inflamația rinichilor);
  • glomerulonefrită cronică;
  • nefropatie diabetică;
  • nefropatie hipertensivă;
  • rinichi polichistic (boala polichistică renală);
  • nefropatii medicamentoase;
  • rabdomioliză (distrugere musculară masivă);
  • infecții severe ale rinichilor (pielonefrită).

Aceste afecțiuni scad capacitatea rinichiului de a filtra sângele, ducând la acumularea creatininei.

• cauze postrenale (obstrucție după rinichi): apar atunci când fluxul de urină este blocat:
  • pietre la rinichi;
  • tumori la nivelul tractului urinar;
  • hiperplazia benignă de prostată;
  • stricturi uretrale;
  • tumori abdominale/pelvine.

Dacă obstrucția durează mult, poate distruge rinichiul.

• cauze non-patologice (fiziologice): uneori, creatinina este crescută fără ca rinichii să fie bolnavi; se întâmplă în următoarele situații:
  • la efort fizic intens;
  • masă musculară mare (sportivi, culturiști);
  • aport proteic ridicat sau consum mare de carne;
  • suplimente cu creatină;
  • în sarcină (valori variabile);
  • la vârstă înaintată.

În aceste situații, nivelul este adesea doar ușor crescut și nu semnifică o boală.

Tratament și recomandări pentru un nivel normal de creatinină

În gestionarea creatininei crescute, specialiștii MedLife adaptează întotdeauna tratamentul la cauză:

• tratamentul cauzei primare:
  • deshidratare: rehidratare orală sau perfuzii;
  • hipotensiune: stabilizarea circulației;
  • infecții renale: antibiotice corespunzătoare;
  • hiperplazie de prostată: tratament medicamentos sau intervențional;
  • litiază renală: eliminare spontană, tratament medicamentos, litotriție, chirurgie;
  • boli cronice de rinichi: controlul tensiunii arteriale și al diabetului;
  • rabdomioliză: hidratare intensă și tratament de urgență;
  • nefropatii medicamentoase: întreruperea tratamentului.

Fără identificarea cauzei, creatinina nu poate fi controlată eficient.

• măsuri dietetice (dieta renală): o dietă pentru protejarea rinichilor poate reduce evoluția bolii renale:
  • reducerea aportului de proteine (carne, ouă, lactate) la nivelul recomandat de medic;
  • limitarea sării și a alimentelor procesate;
  • reducerea fosforului (băuturi carbogazoase, brânzeturi, carne procesată);
  • limitarea potasiului în caz de valori crescute;
  • hidratare adecvată, dacă nu există contraindicații;
  • evitarea suplimentelor proteice și a creatinei fără recomandare medicală;
  • reducerea consumului de carne roșie.
• tratament farmacologic: medicamentele sunt alese în funcție de cauză și trebuie administrate sub supravegherea medicului, deoarece unele pot agrava funcția renală:
  • diuretice: pentru edeme sau insuficiență cardiacă;
  • antihipertensive;
  • medicamente pentru controlul diabetului;
  • antibiotice pentru infecții urinare/renale;
  • chelatori de fosfor: în boala cronică de rinichi;
  • suplimente de bicarbonat pentru acidoză metabolică.
• terapie de substituție renală (dializă): dializa devine necesară când rinichii nu mai pot elimina toxinele; se recomandă în:
  • insuficiență renală cronică stadiul V (eGFR < 15 ml/min);
  • creșterea severă a creatininei și ureei;
  • simptome grave (dificultăți respiratorii, edeme masive, confuzie);
  • hiperkaliemie (nivel excesiv de potasiu) severă;
  • acidoză metabolică refractară.