a venit la uşa mea un negustor
cu mâinile goale
cu traista făcută covor
pe care călca doar desculţ
era bătrân
cât să pară inofensiv
cât să dea impresia
mai mult a unui cerşetor
decât aceea de prosper negustor
a venit la uşa mea
fără ca să sune
fără ca să bată
stătea şi aştepta
cum se mai aşteaptă
trecerea timpului
trecerea tramvaiului
sau pur şi simplu
să-i sară în cale norocul
cum mai sar scântei
când sufli
să se-nteţească focul
stătea în faţa uşii
şi eu după perdea
stăteam şi îl priveam
de fapt ne priveam
fără ca să ştim unul de celălalt
fără ca să ştim ce vindem
şi ce putem cumpăra
am deschis uşa veche, uşor
fără ca să o pot feri de-acel scârţ
şi el a coborât de pe traistă
de pe traista făcută covor
pe care călca doar desculţ
ne priveam fără cuvinte
dar nici nevoia lor nu o simţeam
ne priveam, ne priveam
cu tăcerea în faţă,
cu tăcerea de jur împrejur
ne priveam, ne priveam
iar ochii
la un anumit moment
în scrum s-au transformat
fără a fi dat în flacără
sau în tăciuni
doar în fum…
doar prin fum ne priveam
într-un târziu
bătrânul acela negustor
a scos din mânecă un poem
sau un porumbel
sau o batistă
sau un elefant
oricum, era ceva ciudat
era un fel de energizant
mi-a întins poemul
sau porumbelul
sau batista
sau elefantul
sub formă de afacere
în schimb cerându-mi să-i dau
fotografia ta
făcută pe plajă
când firele de nisip şi de soare
ţi-au transformat sânii în castele
şi în suspine cuceritoare
mi-a spus că doar
pentru inspiraţie te cere
pentru viitorul poem cu care
ar dori să facă un schimb genial
să-l ofer
tuturor celor care nu ştiu că iubirea
e şansa noastră de-a ajunge la mal
a venit la uşa mea un negustor
cu mâinile goale
cu traista făcută covor
pe care călca doar desculţ
era bătrân
cât să pară inofensiv
cât să dea impresia
mai mult a unui cerşetor
decât aceea de prosper negustor
