mi-am ascuns umbra
sub umbra ta
uitând în cele din urmă
de ea
mă simţeam ciudat
ca un om fără mână
sau fără picior
neştiind că mi-e dat
din moarte să-mi fac
un ulcior
am început mai apoi
să merg după apă cu el
fără ca să-mi dau seama
că treceam Styxul
cum prin deget
se trece-un inel
nici tu nu prea erai
atentă la mine
preferai mai mult
mierea de albine
şi ceaiul verde
şi Soarele
şi silueta care se pierde…
mi-am rătăcit umbra
prin inima ta
cum se mai pierde o stea
sau poate chiar altceva
mă simţeam ciudat
ca un om prădat
lipsit de un bun
ca artileria lipsită de tun
mă simţeam fără mine
cum te mai simţi
când nu ştii de ce-ţi este bine
neştiind că mi-e dat
să-mi fac din moarte
palat
din tine să-mi fac
condamnarea
şi din poem
închisoarea
nici tu nu prea erai
atentă la mine
preferai mai mult
mierea de albine
şi ceaiul verde
şi Soarele
şi silueta care se pierde…
am tot strigat în neştire
să vină ospătarul
sau profesoara de iubire
sau poate zidarul
să-mi caute umbra
ascunsă sub umbra ta
zidită fiind în braţe cu ea
eu eram prins de joc
de un joc de noroc
fără cărţi, fără zar
doar cu speranţa
că scriu în zadar
pentru care şi moartea
era preţuită în dar
ce bizar, ce bizar
cercetându-mă
am dat
peste-aceste strigăte
de buzunar
