suferinţă cu sonerie la scară

te-am sunat într-o seară
de iarnă sau vară
într-o lume străină
de cunoscuţii mei plină
într-o zi lucrătoare
printre muzici uşoare
printre fete lejere
cu sânii de pere şi mere
te-am sunat la grădină
era lună plină
amândoi eram împreună
şi coardei i se mai spune strună
iar vinul nu avea habar
că este spălat cu apă chioară
de cel de la bar
te-am sunat direct pe celular
chiar dacă telefonul
era la mine-n buzunar
te-am sunat cum se mai sună cunoscuţii
sau cum ne mai sunam noi
când nu reuşeam să ne întâlnim în discuţii
sau când eram concentraţi în sărut,
de vorbele se blocau în noi
ca într-un mut
te-am sunat cu un sunet de clopot
sau de lătrat de buldog,
de ţi-ai fi putut da seama
că te sună un boşorog
te-am sunat şi încă te mai sun
dar nu-mi răspunzi
nu-mi dai nici frânghie
şi nici bucata de săpun
mă laşi să-mi consum minutele
şi anii să-i număr în zadar…
ridică, te rog, receptorul
vreau doar să îţi spun
că s-a adus mărar la aprozar


