am ascuns un poem de mine
cum ne mai ascundeam în copilărie
unul de celălalt
scuipându-ne descoperirile
pe zidul blocului
„Ptiu pentru mine!”
sau
„Ptiu pentru tine!”
„Te-am văzut, te-am descoperit
te-am scos din joc”
mi-am ascuns poemul de mine
să nu-l descopăr
să nu mă descopere
jocul să continue
să nu aibă sfârşit
cum nici viaţa fără de moarte
nu mai are sfârşit
sau poemul acesta ascuns
nu mai are sfârşit
începutul nefiindu-i încă descoperit
poate fi poemul nescris
ameninţarea că există ceva
fără să fi fost văzut
Dumnezeu
sau „lumea de apoi”
sau femeia de la cinci
care nu a ieşit niciodată din casă
doar lenjeria fină de la fereastră
îi trăda existenţa
cum şi arderea ochilor mei
îmi trăda
poemul ascuns
scris doar pentru a rămâne
aşa
nevăzut, doar simţit…
Dumnezeul poemelor mele
