Diverticuloza vs. boala diverticulara si diverticulita

• Diverticuloza se refera la conditia medicala care presupune existenta diverticulilor la nivelul mucoasei si submucoasei colonului care evolueaza asimptomatic si sunt descoperiti din intamplare cu ocazia unei colonoscopii de rutina.
• Diverticulita colonica se refera la inflamatia si/sau infectia proeminentelor mucoasei si submucoasei care poate degenera, cu aparitia micro sau macroperforatiilor.
• Boala diverticulara reprezinta termenul medical utilizat pentru a face referire atat la diverticuloza (dilatatiile sacciforme nu genereaza simptome), cat si la diverticulita (inflamatia diverticulilor). In functie de evolutie si de complicatiile care pot surveni in timp, boala diverticulara poate fi clasificata in mai multe tipuri, dupa cum urmeaza:
• Tipul 0 – diverticuloza asimptomatica
• Tipul I – diverticulita acuta necomplicata
• Tipul lI – diverticulita acuta complicata
• Tipul III – boala diverticulara cronica.

Boala diverticulara complicata poate fi la randul sau clasificata utilizand sistemul Hinchey dupa cum urmeaza:

• Stadiul I – flegmon sau diverticulita insotita de abcese pericolice sau mezenterice
• Stadiul II – diverticulita abcedata
• Stadiul III – diverticulita cu peritonita purulenta generalizata
• Stadiul IV – diverticulita cu peritonita fecala generalizata.

Prevalenta diverticulozei este crescuta la nivelul Europei si al Americii de Nord si afecteaza intre 5 si 45% din populatie, fiind cauzata, in special, de alimentatia si stilul de viata necorespunzator. La momentul actual se preconizeaza faptul ca diverticuloza colonica inregistreaza o prevalenta cuprinsa intre 13 si 25%, formatiunile fiind dispuse in special in portiunea descendenta a colonului (colonul stang) si la nivelul colonului sigmoid.

Diverticulita apare la aproximativ 4 pana la 15% din persoanele cu diverticuloza, si afecteaza preponderent barbatii cu varsta de pana la 50 de ani si persoanele de sex feminin cu varsta de peste 70 de ani.

Diverticuloza colonica – cauze si factori de risc

Cauza exacta care genereaza aparitia formatiunilor sacciforme de la nivelul mucoasei colonului nu sunt pe deplin cunoscute, insa studiile desfasurate de-a lungul timpului au identificat o serie de factori de risc asociati bolii diverticulare.

• Dintre acestia, factorul de risc major care favorizeaza aparitia diverticulilor colonici se refera la motilitatea anormala a intestinului gros, cunoscuta ca diskinezie sau spasme intestinale, ce genereaza contractii musculare segmentale exagerate cu cresterea presiunii intraluminale si aparitia dilatatiilor sacciforme.
• Alaturi de tulburarile de motilitate ale intestinului, bolile de tesut conjunctiv (asa cum este boala Marfan, sindromul Ehlers Danlos sau boala renala polichistica cu transmitere autozomal dominanta), predispun la formarea dilatatiilor sacciforme la nivelul mucoasei intestinului gros, prin modificarile structurale asupra peretilor intestinali pe care le asociaza.
• Dieta necorespunzatoare cu aport insuficient de fibre cauzeaza aparitia constipatiei, cu incetinirea tranzitului intestinal si suprasolicitarea musculaturii colonului pentru eliminarea materiilor fecale de consistenta crescuta. La momentul actual nu exista suficiente dovezi clinice pentru confirmarea acestui factor de risc, insa teoria este sustinuta de studiile care au evidentiat faptul ca diverticuloza este mai des intalnita la persoanele cu dieta saraca in fibre, asa cum este cazul populatiilor vestice.
• Fumatul, obezitatea, constipatia cronica, administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, dezechilibrele microbiotei intestinale si antecedentele familiale de boala diverticulara constituie alti factori de risc care predispun la aparitia diverticulilor colonici.

Simptome diverticuloza colonica

Principalele manifestari cauzate de prezenta diverticulilor colonici sunt:

• Crampele abdominale
• Modificarile de tranzit intestinal (sindrom diareic sau constipatie)
• Inapetenta
• Senzatia de balonare
• Prezenta sangelui in scaun si/sau a sangerarilor rectale nedureroase in timpul defecatiei.

Diverticuloza acuta poate asocia inflamatie, infectie sau perforatie diverticulara care se manifesta prin:

• Durere abdominala resimtita de catre pacient in special la nivelul colonului descendent si a colonului sigmoid (partea stanga a abdomenului)
• Sindrom febril
• Sensibilitate crescuta la palparea abdominala
• Hemoragie digestiva inferioara.

Manifestarile clinice care insotesc sangerarea rectala si se manifesta in contextul bolii diverticulare simptomatice in prezenta carora este necesara apelarea serviciului de urgenta include: senzatia de ameteala, starea de confuzie, paliditatea tegumentara accentuata, dispneea si pierderea starii de constienta.

Screening si diagnostic in boala diverticulara

Screeningul bolii diverticulare este efectuat prin intermediul endoscopiei digestive inferioare cunoscuta si sub denumirea de colonoscopie, investigatie recomandata tuturor persoanelor asimptomatice cu varsta de cel putin 40 de ani.

In situatia in care manifestarile clinice ale pacientului nu permit efectuarea colonoscopiei, computer tomografia abdominala si angiografia evita riscul de perforatie intestinala in contextul unei inflamatii si/sau infectii diverticulare furnizand informatiile necesare pentru confirmarea diverticulitei si localizarea precisa a hemoragiilor.

Tratamentul bolii diverticulare simptomatice

Managementul terapeutic al diverticulitei poate presupune:

• Tratament medicamentos care poate implica administrarea de antispastice, antibiotice, probiotice si antiinflamatoare pentru ameliorarea inflamatiei si remiterea infectiei diverticulare
• Interventie chirurgicala pentru tratarea perforatiilor colonului, abceselor, fistulelor si realizarea hemostazei in prezenta hemoragiilor care nu pot fi controlate farmaceutic.

In cazurile grave, in care nu se poate realiza hemostaza corespunzatoare sau necesita excizia tesuturilor devitalizate, poate fi necesara efectuarea unei colectomii care presupune indepartarea unei portiuni din colon, cu sau fara necesitatea de montare temporara a unei colostome, pana la realizarea anastomozei (conectarea capetelor libere ale intestinului).

Complicatii medicale

Principalele complicatii care pot surveni de-a lungul evolutiei nefavorabile a bolii diverticulare include:

• Abcesul
• Fistula
• Obstructia sau perforatia colonului.

Inflamatia diverticulara poate cauza formarea de fistule intre colon si organele intraabdominale adiacente care pot fi reprezentate de catre vezica urinara (fistula colo-vezicala) sau vagin (fistula colo-vaginala) care asociaza manifestari clinice specifice.

Poate fi prevenita diverticuloza?

• Principalele modalitati de preventie ale bolii diverticulare se refera la adoptarea unei diete bogate in fibre alimentare, hidratarea corespunzatoare, efectuarea de exercitii fizice regulate, evitarea acumularii kilogramelor excedentare si a tratamentelor de lunga durata cu antiinflamatoare nesteroidiene.
• Prebioticele provenite din alimentatie (varza murata, castraveti murati, kombucha, kefir, iaurt, lapte fermentat) sau din suplimentele farmaceutice contribuie la restabilirea florei intestinale benefice ameliorand tulburarile de tranzit intestinal de tipul constipatiei si al sindromului diareic.

Importanta fibrelor in alimentatie

Aportul corespunzator de fibre alimentare amelioreaza simptomele asociate bolii diverticulare clinic manifeste si se refera la consumul a minim 5 portii zilnice de fructe si legume, alaturi de cereale integrale. In cazul adultilor, cantitatea zilnica totala de fibre alimentare trebuie sa fie cuprinsa intre 18 si 30 de g, in functie de inaltimea si greutatea fiecarei persoane in parte, cu recomandarea ca nutrientii sa fie introdusi treptat de-a lungul mai multor saptamani, pentru a diminua efectele adverse neplacute (senzatie de balonare si flatulenta).

Medicul nutritionist poate elabora un plan de alimentatie care sa corespunda nevoilor individuale ale fiecarui pacient in parte si sa previna in acelasi timp aparitia bolii diverticulare. Principalele surse de fibre alimentare sunt reprezentate de fructe proaspete (avocado, para, portocale, mere, fragi, banane, suc de rosii) si legume (fasole rosie mazare, varza, morcovi, cartofi), fructe confiate (piersici, prune), nuci (migdale, alune, nuci pecan), cereale integrale si alimente cu continut crescut de amidon asa cum este painea neagra, orezul negru si pastele. 

Sursa: www.medicover.ro