Mastocitoza a fost incadrata in anul 2008 de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii in grupul neoplasmelor mieloproliferative, fiind considerata o boala rar intalnita in practica medicala curenta.

Despre mastocite

Mastocitele constituie celule ale sistemului imunitar de linie mieloida, cu functie specifica, implicate in generarea inflamatiei si initierea reactiilor alergice de tipul anafilaxiei, prin eliberarea de histamina si alte tipuri de mediatori chimici.

Mastocitele joaca un rol important in generarea raspunsul imun impotriva entitatilor bacteriene si parazitare, moduland capacitatea de aparare a organismului prin eliberarea de histamina, proteaze, heparina, citokine, factor de necroza hormonala, fosfolipaze si factori de crestere celulara.

Mastocitele sunt sintetizate la nivelul maduvei hematogene de unde sunt eliberate in organism, in special la nivel subcutanat, in proximitatea structurilor vasculare, al celor limfatice si nervoase, in plamani si tractul gastrointestinal. Activarea celulelor mastocitare implica atat mecanisme IgE mediate, cat si non IgE care includ stimuli emotionali si fizici, anumite tipuri de alimente, opioide, antiinflamatoare nesteroidiene, alcool, caldura excesiva, exercitii fizice intense, veninuri de insecte si fluctuatii hormonale.

Forme de mastocitoza

Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, mastocitoza a fost clasificata in anul 2022 dupa cum urmeaza:

• Mastocitoza cutanata limitata la nivelul pielii, forma cea mai des intalnita fiind reprezentata de mastocitoza cutanata maculopapulara (urticaria pigmentara), alaturi de mastocitoza cutanata difuza si mastocitomul cutanat.
• Mastocitoza sistemica cu formele sale distincte – indolenta, silentioasa, asociata cu tulburari hematologice, agresiva, leucemia cu celule mastocitare si sarcomul cu celule mastocitare.
• Sarcomul mastocitar constituie o forma agresiva de mastocitoza sistemica caracterizata prin acumularea de mastocite la nivelul tesuturilor moi ale corpului cu aparitia de formatiuni tumorale cu diferite localizari.
• Mastocitoza cutanata este o afectiune mai des intalnita la populatia pediatrica si, de regula, prezinta evolutie autolimitata cu tendinta de remitere spontana. Spre deosebire de forma cutanata, mastocitoza sistemica este asociata in special adultilor si se manifesta multiorganic, cauzand in anumite situatii aparitia de tumori specifice cu diferite sedii de localizare.

Cand si cum apare mastocitoza

Majoritatea cazurilor de mastocitoza sunt generate de o mutatie care, de obicei, se produce spontan (dar poate asocia si caracter familial) a genei KIT, localizata la nivelul cromozomului 4q12, responsabila de sinteza receptorului de tirozin kinaza. Receptorul de tirozin kinaza este o proteina ce asigura transmiterea semnalului de la nivelul suprafetei unei celule catre interiorul acesteia, acest proces de semnalizare celulara fiind crucial pentru asigurarea dezvoltarii si functionarii celulelor germinale (reproductive), celulelor stem hematopoietice, al mastocitelor, melanocitelor si nu numai.

Descarcarea de mediatori mastocitari poate surveni fie spontan prin mutatia genei KIT, fie sub influenta directa a anumitor factori alimentari, medicamentosi, a frictiunii, a oscilatiilor bruste de temperatura sau concetratiilor hormonale.

Mastocitoza poate afecta atat adultii, cat si populatia pediatrica, fiind de mentionat faptul ca in cazul primei categorii de pacienti, afectiunea asociaza tendinta de cronicizare incluzand si modificari ale maduvei hematogene pe langa cele tegumentare.

Factori de risc

Principalii factori de risc ai caror actiune poate declansa activarea si degranularea mastocitara cu eliberarea de mediatori chimici specifici includ:

• Consumul de alcool
• Iritatia chimica/mecanica/termica a pielii
• Consumul de alimente picante
• Exercitiile fizice intense
• Intepaturile de insecte
• Administrarea in scop terapeutic al anumitor tipuri de medicamente.

Simptome mastocitoza

Manifestarile clinice ale mastocitozei variaza in conformitate cu localizarea acumularii de celule mastocitare si poate include:

• Prurit (mancarimi ale pielii)
• Congestie
• Tulburari ale ritmului cardiac
• Colaps vascular
• Tulburari gastrointestinale
• Colici abdominale
• Cefalee recurenta.

Cresterea ratei de acumulare a mastocitelor la nivel tegumentar se manifesta prin aparitia de macule (leziuni in acelasi plan cu pielea) sau papule tegumentare de dimensiuni reduse, roscat maronii, cunoscute sub denumirea de urticarie pigmentara, asociate durerii osoase si malabsorbtiei intestinale. Incidenta de aparitie al acestui tip de leziune cutanata este de aproximativ 90% sau chiar mai mare la pacientii diagnosticati cu cu mastocitoza sistemica indolenta, in timp ce aproximativ 1% dintre acestia prezinta leziuni tegumentare sub forma de macule maron inchis cu eritem in pete si telangiectazie asociata.

Sindromul diareic si disconfortul algic abdominal reprezinta manifestari clinice gastrointestinale determinate de hipersecretia mediata de histamina si, de regula, sunt corelate cu o crestere a ratei de mortalitate asociata mastocitozei, in special la pacientii in cazul carora cauzeaza malabsorbtie, deficit protein caloric sever si osteomalacie.

Tulburarile neuropsihice asociate mastocitozei se manifesta clinic prin amnezie anterograda si cefalee migrenoasa recurenta.

Mastocitoza la copii

Spre deosebire de mastocitoza adultului, forma pediatrica prezinta, de obicei, evolutie autolimitata si se remite in totalitate in adolescenta, avand o distributie bimodala care afecteaza nou-nascutii si copilul mic pana la varsta de 2 ani, respectiv copilul mare cu varsta de peste 15 ani. Principalele forme de mastocitoza care afecteaza populatia pediatrica includ: mastocitoza cutanata maculopapulara (urticaria pigmentara), alaturi de forma difuza si mastocitomul cutanat solitar.

De regula, mastocitoza copilului se manifesta clinic prin prurit, fenomene vasculare care genereaza inrosirea pielii, leziuni cutanate sub forma de macule si vezicule, cefalee, dureri abdominale si osoase.

Stabilirea diagnosticului de mastocitoza

• Diagnosticul de mastocitoza cutanata este stabilit de catre medicul dermatolog pe baza examenului clinic al pacientului, a datelor obtinute din anamneza acestuia si a celor furnizate de catre laboratorul de anatomie patologica dupa analizarea biopsiilor cutanate.
• Diagnosticul mastocitozei sistemice insa, este stabilit de catre hematolog, cu ajutorul unei biopsii de maduva hematogena sau noduli limfatici de volum marit. Imunofenotiparea sangelui periferic sau a aspiratului medular evidentiaza prezenta celulelor CD25, CD34, CDI, CD2, a triptazei si a mutatiilor genei KIT.
• Determinarea triptazei serice bazale constituie o investigatie de laborator care poate fi utilizata atat pentru stabilirea diagnosticului de mastocitoza, cat si pentru monitorizarea in dinamica a evolutiei pacientilor pediatrici si adulti.
• Medicul gastroenterolog poate diagnostica mastocitoza prin intermediul biopsiilor de la nivel hepatic, gastric si intestinal la nivelul carora se evidentiaza prin metode histochimice prezenta CD2, CD117, CD25 si triptaza.

Diagnosticul diferential al mastocitozei se realizeaza cu sindromul carcinoid, sindromul Zollinger Ellison, urticaria acuta, boala intestinala inflamatorie, sindromul de intestin iritabil, malabsorbtie si boala mieloproliferativa.

Tratament mastocitoza

Tratamentul simptomatic al descarcarii acute sau cronice de mediatori de catre mastocite poate include:

• Administrarea de antimediatori mastocitari – stabilizatori ai membranei mastocitare, antihistaminice de tip anti H1 si anti H2, antagonisti de leucotriene, antiinflamatoare nesteroidiene, terapie anti IgE, radiatii ultraviolete
• Tratamentul bolii osoase cu hormoni substitutivi, calciu si vitamina D, citoreductoare, interferon alfa, bifosfonati, corticosteroizi, anticorpi monoclonali, vertebroplastie sau cifoplastie
• Inhibitori de pompa de protoni pentru pacientii cu hiperaciditate gastrica
• Imunoterapie cu venin de Hymenoptere (albine, viespi) pentru desensibilizare utila doar in profilaxia pacientilor cu anafilaxie prin hipersensibilitate IgE mediata
• Tratament imunomodulator sau citoreductor la pacientii care asociaza infiltrare a organelor cu mastocite
• Chimioterapie
• Inhibitori de kinaze
• Transplant de celule stem medulare.

Complicatii ale mastocitozei

Alaturi de socul anafilactic care constituie o urgenta medicala, alte complicatii care pot surveni in cazul pacientilor diagnosticati cu mastozitoza se refera la:

• Hepatomegalie si splenomegalie (cresterea in volum a splinei si ficatului)
• Osteoporoza
• Citopenie (scaderea numarului de celule din sange care pot cauza anemie sau trombocitopenie severa)
• Limfadenopatie (cresterea in dimensiuni a nodulilor limfatici)
• Ulcer gastric
• Insuficienta multipla de organ
• Malabsorbtie cu deficit protein caloric sever.

Ghidurile medicale aflate in uz la momentul actual recomanda pacientilor cu mastocitoza sa evite pe cat posibil alimentele bogate in histamina asa cum sunt rosiile, avocado, citricele, fructele uscate, spanacul, pestele afumat si cel din conserve, carnea procesata, branza maturata, alcoolul, ouale, nucile si ciocolata.

Este important de mentionat faptul ca exercitiile fizice intense trebuie evitate deoarece pot cauza degranulare mastocitara prin cresterea temperaturii centrale a corpului, in special cele efectuate in conditii de caldura si umezeala ambientala accentuate. Se recomanda mentinerea unui stil de viata activ prin practicarea mersului pe jos in conditii de temperatura moderata, yoga, exercitii de rezistenta si Pilates in incaperi prevazute cu posibilitate de control a climei.

Sursa: www.medicover.ro