nu mai vorbesc despre poem
despre poezie
nimic nu mai spun
văd mult mai aproape de tine
moartea ca finalul etern
„din moarte pre moarte călcând”
doar viaţa se-ncumetă-n călătorie
cuvintele-n ele căzând
ridică nemuriri de hârtie
trăiesc prin cuvânt
mai mult de o viaţă
mai mult decât poate
un om să trăiască
şi lumea din noi e cusută cu aţă
când şi morţile noastre
mai pot ca să nască
memoria lumii ne-nvie
ne ţine nemurirea pe străzi
la fereastră
şi poate de-aceea se scrie
poemul de moarte
şi de floare albastră
