Întreb sfios de întrebare
fără deschidere la mare
Aleargă cel fără picioare
cu mâinile-nvățând să zboare?
Ochii orbecăind în orb
taie lumina cu un ciob
iar floarea sub talpă strivită
petale-și pune-n păr, gătită?
Răsai în calea mea o răsărită
ferită, dar căzută în ispită…?
Întreb întrebător cum sunt
se poate pântecul să-ți cânt?
Să mângâi tremurul ce îți revarsă
rostogolită noapte arsă?
Să-ți suflu în urechi zbucium de valuri
prelins pe gât să te unesc în maluri
iar mâna blestemată să te crească
pe sâni să treacă și să pască?
Întreb sfios de întrebare
la anul vom merge la mare?
