Asemenea unui laț aruncat

deasupra cirezii

îți simt ochiul căutându-mă

și în cele din urmă cu acea înlănțuire,

din ce în ce mai fermă

în care zbaterea devine fatală…

împotrivirea fiind o invitație ascunsă

de ochiul vigilent al luminii

cum doar arcuirea peste trupul mlădios

al umbrei

scoate din aer fluierat de soc

mult zice cu foc / fluierat întors

mult zice că-i gros

Totul e să nu-ți lăcrimeze privirea

să rămână senină și neafectată

trecând pe deasupra mea neluată în seamă

ca și cum o inimă sângerândă ar putea

să nască indiferența sufletelor

astfel rănite

de zborul păsării demontat

o dată cu aripile puse la păstrat

pentru o nouă încercare

de cucerit porumbițele vulturului alb.

Asemenea lor, asemenea nouă

mușchii încordați molatici devin

când traiectoria căderii de stea

desenează drumul infinitului dalb.