Am atins zidul plângerii

Cum îți mai ating obrazul

Scăldat în lacrimi

Palmele îmi devin grele

De parcă aș ține în ele

Întreaga durere a lumii

Suspinele nopților tale

Am atins zidul cu priviri răscolitoare

Piatra a început să ia chipul

Speranța celor care singuri

Se puneau la zid

Dar nu pentru a fi executați

Ci pur și simplu

pentru a cere îndurare

Pentru a înflori

O dată cu noua șansă

Cu zborul celor trei porumbei

Pe care i-am văzut din piatră zburând

Sau poate era inima ta zburătoare

ochiul meu zburător

Sau cine mai știe ce a fost

Într-o așa de mare

Înghesuială de șoapte fierbinți.