Încearcă să mă ții treaz

să nu mă lași să adorm

să cad în aceeași groapă cu var

din care oamenii astfel albiți

încep să-și caute criminalii

rămânând fără somn

O groapă în care

nu-i loc de sămânță

și nici nu poate rodi altceva

doar amintirea sălbaticei morți

în care-au pătruns

cei care purtau

deasupra inimii o galbenă stea…

Încearcă să mă ții treaz

să nu adorm

prefăcându-mă mort

s-ar putea să sun din Shofar

și munții să cadă

în groapa cu var

iar cerul cu stele

să se îngălbenească

când trenul devine

al morții marfar

în care zidiți unu-n altul să fim

morți îngropați

într-un mobil țintirim.

Privește ochii care

strigă fără sunet,

grimasa cuvintelor sufocate

dă-le o picătură de apă

și un zâmbet

un buchet de lacrimi adunate

dă-le lor speranța că sunt

ultimele stele astfel însemnate.