Între nimic și nimeni
vreau să cred
Iertarea naște din uitare
Născut sunt ca să mă întreb
când floarea
mă transformă-n floare
Pe jos semințele gonesc
și vor să aibă vânt sub aripi
în mine umbrele îmi cresc
petalele mă îngeresc
Cuvânt mă suie pe o cruce
fixându-mă sperietoare
și ciori alung, alung nălucă
în trup se naște-o întrebare:
Mai sunt, voi fi sau voi pleca ?
Ierusalim întors spre Mecca?!
Văd trupul tău întins pe jos
când semnul sfânt tăciuni a ros
Ierusalim sau Mecca?
sau restul care ne-înconjoară
si strigă-n noi deșertăciunea…
Și dragostea de țară.
