M-am aflat la Cluj timp de trei zile, invitat fiind la Festivalul Național de Literatură, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, cu sprijinul nemijlocit al filialei clujene a USR. Peste aproape o lună, de această dată la Iași, va avea loc Gala Scriitorii Anului, acțiune națională organizată de Uniunea Scriitorilor din România, în parteneriat cu Primăria Municipiului Iași. La Iași, pe 2 noiembrie, un juriu format la nivelul Uniunii Scriitorilor din România va acorda premiul național pentru scriitorul anului, ales, din rândul celor 12 scriitori desemnați ca fiind scriitorul lunii, din noiembrie 2016 și până în octombrie 2017.
Acest tip de manifestare de rezonanţă națională încearcă să plaseze Iașul în circuitul marilor valori ale culturii național, după UNITER și Gala Operelor Naționale, reușind astfel să ofere Iașului ceea ce de fapt o merită din plin, importanța de oraș în care se întâmplă ceva mai mult, pentru destinul culturii naționale.
Trebuie să admitem că USR nu a ezitat niciodată să dezvolte în mai toate punctele cardinale ale României, accente care să pună în valoare întregul potențial creator al scriitorilor români, reușind fără prea mulți bani să dezvolte o rețea de festivaluri de importanță națională, singurele astăzi în măsură să confirme valoarea într-o lume greu de stăpânit, greu de salvat din mediocritatea unui spațiu agresiv și aproape imposibil de stăpânit, în care criteriile axiologice sunt pur și simplu abandonate, atâta timp cât nu s-a reușit încă impunerea unor proceduri de protecție, dar și de promovare a valorilor autentice. Vorbim astfel de spațiul online și ravagiile pe care acesta le produce în imediata noastră apropiere.
La Cluj, în timpul FestLit am reușit să enumăr ceea ce se întâmplă în România anului 2017, la nivelul festivalurilor naționale de literatură. Astfel, la Botoșani, pe 15 ianuarie, se întâmplă Decernare Premiului Național de Poezie Opera Omnia. În ultima săptămână a lunii mai, la Iași, are loc Festivalul Internațional ”Poezia la Iași”. Mai avem apoi Festivalurile Naționale de Poezie de la Târgu Jiu (Tudor Arghezi), Alba Iulia (Lucian Blaga), FILIT (Iași) FestLit (Cluj Napoca), Gala Scriitorii Anului (Iași). Aceste șapte importante festivaluri naționale (din care două au și un caracter internațional FIPI și FILIT, de nivel mondial, la care sunt invitați marii creatori ai literaturii universale construiesc în clar grija pe care nu ezităm să o arătăm adevăratei literaturi române, plasată în contactul universal, astfel încât competiția să poată fi raportată la ceea ce se întâmplă cu adevărat în lume și nu doar la ”fruntașii noștri de pe la sate”. Avem nevoie nu numai de imagine, nu numai de zâmbete cuceritoare, cât m ales avem nevoie de modele, față de care să reușim să ne raportăm producțiile noastre literare, de exemplu. Această întreprindere de promovare este una benefică, dar nu ne este suficientă pentru a ajunge la capăt, pentru a ne încrede că ceea ce avem noi poate fi apreciat și la nivel mondial. Pentru a ajunge acolo, pe lângă unitate și buna determinare, pe lângă seriozitatea aprecierilor, mai trebuie să fim cât se poate de sinceri cu noi înșine atunci când alegem un juriu care să fie în stare să uite relațiile de prietenie sau de servilism față de cei care le-au întins o mână care, trebuie să recunoaște, în condițiile de azi, i-a scos din mizerie.
Singur, autorul, nu poate să fie câștigător, într-o competiție în care celelalte guverne ale lumii construiesc adevărate priorități naționale în susținerea scriitorului lor național pentru a fi impus în conștiința marilor culturi ale lumii. Paradoxal, la noi, scriitorul trebuie să facă de toate. El este cel care își construiește singur un cerc de relații, un cerc în are se dezvoltă tipul de întrajutorare tovărășească, eu scriu frumos despre tine, tu mă ajuți să mă împrietenesc cu cutare și cu cutărică. Valoarea reală a operei literare ține mai mult de un plan secund, acolo unde se întâmplă adevăratele jocuri secunde, pentru care nu mai contează rezistența operei de artă, cât mai ales relația pusă la bătaie, relația scoasă pe masă, relația oferită la schimb promovării operei scoasă la mezat. Poate datorită acestui fapt juriile din ultimele două decenii de pe la noi sunt simple prelungitoare ale mâinilor care conduc, fără a acesta să poată fi bănuit că este miriapod, că ceea ce decide el se și întâmplă, chiar și în locuri aparent neștiute.
La Cluj nu s-a întâmpla nimic deosebit, decât o apariție editorială a amfitrioanei clujene, Irina Petraș, o carte de dialoguri, de păreri emise de cei care au dorit să răspundă pentru a fi scrisă ”Transilvania din cuvinte”. Ceea ce îmi permit să-i amintesc Irinei Petraș faptul că la anul serbăm centenarul Marii Uniri și nu centenarul Transilvaniei.
În rest, în timp ce în toată România ploua, aici la Cluj a fost tot timpul Soare. Oare de ce?!
ADI CRISTI
