Ziua Unirii este sărbătorită pe scena Naţionalului ieşean


Hronicul Găinarilor va avea loc pe 24 ianuarie, de la ora 19.00, la Sala Mare. Spectacolul are scenariul şi regia semnate de Petru Hadârcă, decorul creat de Adrian Suruceanu, coregrafia concepută de Dumitru Tanmoşan iar costumele realizate de Stela Furdui. Versurile aparţin Magdei Duţu, muzica, îndrăgitului Valy Boghean. Hronicul găinarilor – o epopee care cuprinde cronologic toate „momentele cruciale” prin care a trecut satul Găinari, o aşezare născută pe harta Europei, ca din întâmplare, în anul 1812 – şi de aici paralela între Găinari şi Basarabia. Momentele cruciale ale secolului al XIX-lea – căderea regimului ţarist, anii de administraţie românească, războiul sunt raportate la această localitate ce nu accede nici măcar la statutul de cătun. Astfel, din găinar în găinar, neamul lui Panteleu – întemeietorul aşezării, un tip atotmilostiv, cu o meserie secretă, descoperită în timp, aceea de a fura găini – nu numai că n-a sfinţit locul, dar l-a şi predestinat pierzaniei.
Cel de-al doilea spectacol, Douăsprezece scaune, este programat pe 25 ianuarie, ora 19.00, la Sala Mare. Scenariul şi regia îi aparţin lui Petru Hadârcă, Victoria Bucun este coregrafa spectacolului, Stela Furdui este creatoarea costumelor.Valy Boghean semnează muzica iar autoarea versurilor este Radmila Popovici. O comedie muzicală despre birocraţie şi corupţie, după romanul cu acelaşi nume. Această nouă adaptare, în viziunea regizorului Petru Hadârcă, aduce pe scenă aproape întreaga trupă a Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău. Acelaşi subiect: goana după avere şi putere, minciuna, hoţia și corupţia — teme mereu actuale, inclusiv în Republica Moldova. Eroii care capătă caracter naţional vin să ne spună, prin joc de teatru, multe adevăruri. Ostap Bender, neîntrecutul „maestru al combinaţiilor”, cu cei doi amici ai săi — Ippolit Matveevici şi părintele Fiodor — sunt în căutarea neîncetată a „comorii ascunse”. „Douăsprezece scaune” este o comedie mustoasă cu multă muzică, dar şi cu aluzii la timpurile în care trăim. ( Radmila Popovici).




