Aftele bucale sau stomatita aftoasă


Simptomele pot include senzaţii de arsură, usturime sau mâncărime
Persoanele cu stomatică aftoasă nu prezintă simptome clinice generale (în afara cavităţii orale). Simptomele pot include senzaţii de arsură, usturime sau mâncărime care vor preceda cu câteva ore apariţia leziunilor. Durerea poate fi provocată prin contactul cu mâncarea sau unele băuturi (acide) a suprafeţelor afectate. Aceasta se resimte cel mai mult în zilele imediat următoare după ce ulceraţia s-a format iar apoi dispare odată ce apare vindecarea. Dacă leziunile sunt situate la nivelul limbii, vorbitul sau mestecatul pot deveni inconfortabile, iar dacă sunt la nivelul palatului moale (cerul gurii), orofaringelui sau esofagului, pot provoca odinofagie (înghiţire dureroasă). Există anumite alimente care favorizează apariţia aftelor bucale cum ar fi alunele şi seminţele sărate, nucile, condimentele sau glutenul. Unii cercetători spun că aftele sunt caracteristicile unei boli determinate de sensibilitatea la gluten, boala celiacă sau enteropatia glutenică. Această este o boala autoimună care este provocată de intoleranţă la gluten. La nivelul intestinului subţire apar nişte leziuni care sunt provocate de ingestia glutenului alimentar, care perturbă absorbţia normală a nutrientilor din alimente în special a calciului, fierului, vitaminelor şi grăsimilor. Glutenul este o proteină de origine vegetală, iar uneori stomatita aftoasă ar putea fi singura manifestare a intolerantei la gluten.De asemenea, rănirea cavităţii bucale cu un aliment prea aspru, periajul dur al dinţilor, variaţiile hormonale de la menstruaţie, muşcarea involuntară a buzelor sau obrajilor, lipsa fierului sau a vitaminelor B şi stresul, nervozitatea sau oboseala pot determina apariţia aftelor bucale.
Tratamentul este recomandat de stomatolog
În cele mai multe cazuri aftele bucale se vindecă spontan însă unele persoane care prezintă episoade frecvente de recurenţă pot beneficia sub îndrumarea medicului stomatolog de tratamentul aftelor cu corticosteroizi, agenţi antiinflamatori, anestezice locale, geluri, sprayuri, ape de gură cu clorhexidina şi chiar polivitamine. Complicaţiile aftelor sale recurente sunt infecţia bacteriană secundară, cicatrici semnificative, malnutriţia, iar pacienţii cu HIV/SIDA prezintă forme ulceroase rezistente corticoterapiei.Stomatita aftoasă nu este o afecţiune contagioasă! Tratamentul antibiotic este ineficient! Pentru a preveni această afecţiune adoptaţi un mod de alimentaţie sănătos, consumaţi alimente cu un conţinut bogat de vitamină C şi mai ales adoptaţi o igienă orală corespunzătoare!




