După spectacolul fulminant al preşedintelui Traian Băsescu, da zilele acestea pe scena politică a ţării, iată că, apar şi primele reacţii haotice, de genul „toţi trag care încotro”, mergându-se de la „o nouă suspendare a preşedintelui, în vederea demiterii sale înainte de terminarea celui de-al doilea mandat” şi până la „o ignorare totală, ca şi cum acesta nu ar mai fi de luat în seamă”. Liberalii doresc din ce în ce mai vocal suspendarea lui Traian Băsescu, în timp ce pesediştii cred că nu este cazul să cadă în această capcană întinsă de „un om terminat politic”, fiind conştienţi că ceasul oricum merge, ticăie, ceea ce înseamnă sfârşitul inevitabil a dominaţiei Traian Băsescu. Gesturile băsesciene, ce urmăresc de fapt o „reîncălzire a ciorbei de peşte”, sunt adevăratele capcane întinse celor care se bucură înainte de termen de eliberarea locului de la Cotroceni, de fapt, de părăsirea pupitrului de comandă de către Traian Băsescu, cel care dirijează de iure şi de facto instituţiile statului cu specific de informaţii şi de „poliţie politică”. O serie de analişti politici, cu pregătire juridică semnificativă, au reuşit chiar să încadreze fapta comisă de Traian Băsescu, în zona fărdelegilor, a abuzului de drept constituţional, în momentul în care preşedintele şi-a făcut publică intenţia de a-i întrerupe interimatul lui Victor Ponta la Ministerul Transporturilor, doar pe 23 august, moment în care, crede preşedintele, premierul va finaliza semnarea contractului de privatizare a CFR Marfă.
Imixtiunile de „gură mare” ale preşedintelui aruncă la limita constituţională comportamentul său, vădit intrat într-un conflict direct cu prerogativele pe care funcţia sa i le conferă. „Preşedintele jucător” Traian Băsescu încearcă să-şi motiveze acest tip de reacţie pe seama interesului pe care soarta poporul său i-l provoacă, de dragul căruia, iată, este în stare să denunţe „pactul de coabitare”, semnat cu Victor Ponta.
După „tulburarea liniştii publice” de pe scena politică a ţării, Traian Băsescu s-a dus în concediu, oferind adversarilor săi şansa de a-şi consuma toată energia pe dezbateri, care mai de care mai furtunoase, mai ales din partea liberalilor „atinşi în aripă” de decizia fermă a lui Traian Băsescu de a nu semna numirea lui Ovidiu Silaghi, această „apă sfinţită”, la Transporturi.
Victor Ponta îşi declară public răbdarea de a-l ignora pe preşedinte, mult mai mare decât capacitatea lui Traian Băsescu de a-l provoca. Acesta este răspunsul celuilalt actor principal de pe scena politică a ţării, vădit relaxat şi fără contorsiunile feţei la care se aştepta marinarul, chiar dacă voalat i-a dat de înţeles că de fapt nu este vorba chiar de „apă sfinţită” la Transporturi, cât mai ales de „prindere a urechilor” şi „şifonarea imaginii” celui care a creditat public privatizarea CFR Marfă, o privatizare ce poate fi asemănată cu aceea de la OLTCHIM Râmnicu Vâlcea, atâta timp cât, a aflat Traian Băsescu, acţionarul principal al câştigătorului umblă după bani pentru a plăti cele 51% din acţiunile firmei scoase la privatizat. „Jocurile de gleznă” făcute înainte de a pleca în concediu, i-au dat lui Traian Băsescu senzaţia că este în stare să zboare, să se pună în mişcare, cu accente grave, puse pe noua formaţiune politică pe care şi-a imaginat-o ca pe o nouă provocare. Mişcarea Populară se doreşte a fi, pentru Traian Băsescu, a doua tinereţe, din categoria „Tinereţe fără bătrâneţe”.
