Într-o lume în care gestul pompieristic, de regulă declanşat de iniţiativa politică a timpului prezent, este la ordinea zilei, acaparator de energii naţionale, o aşezare în tiparele stabile ale continuităţii născătoare de tradiţie, este adevăratul sistem de referinţă ce poate să impună valoarea în toate compartimentele vieţii. Ne place să ne lăsăm ocupaţi de partea pragmatică a vieţii, dar nu refuzăm a fi fascinaţi de spiritul acestei naţii, considerată a fi, din ce în ce mai deschis şi „cu voce din ce în ce mai puternică”, accentul profund al spiritului european. România a rezistat şi va rezista prin cultură. Nu fabricăm lame de bărbierit, poate şi pentru că sunt alţii mai buni decât noi în această direcţie, dar nu putem să ne ascundem zestrea culturală conectată la zi, care posedă o dovedită capacitate de reprezentare şi de multiplicare a valorii. Efortul cultural al României a ajuns astăzi la mare căutare, preţuire şi valorificare, fiind unul dintre produsele vandabile şi aducătoare de plus valoare semnificativă.
Zilele Convorbiri literare se încadrează perfect în această matrice a brandului, demonstrând că sunt depozitarul unei valori intrinsece, ce poate să susţină imaginea şi să atragă atenţia asupra evenimentului în sine, oferind Iaşilor şansa unui câştig imediat de creştere a notorietăţii în mediul cultural european.
De 17 ani, cu constanţă lucrului bine făcut, solid şi greu de ignorat, scriitorul Cassian Maria Spiridon, redactorul şef al Revistei Convorbiri literare, cel care în 1996 a preluat conducerea acesteia (aflată într-un moment delicat, când neinspiraţii ei conducători de până atunci s-au lăsat furaţi de peisaj, reuşind să transforme revista de cultură a junimiştilor într-o revistă mondenă), a reuşit, într-un timp relativ scurt, să impună din nou rigoarea şi prestanţa academică a colaboratorilor, ale căror rubrici permanente au reconectat Convorbiri literare, după şase ani de derivă,la spiritul care a consacrat-o.
Zilele Convorbiri literare au ajuns astăzi să fie una dintre cele mai importante manifestări culturale ale ţării, transformând Iaşii într-un pol cultural, trei zile din primăvara fiecărui an, iată, de 17 ani, aducând în capitala culturală a ţării nume de prestigiu ale culturii române, aflate în ţară, cât şi în străinătate. Ideea cu „străinătatea” a devenit din 2007 mult mai restrânsă, atâta timp cât întregul spaţiu al UE este de fapt considerat a fi „acasă”.
Zilele Convorbiri literare dau Iaşilor acea aură necesară confruntărilor deschise alături de Timişoara şi Cluj, pentru desemnarea oraşului care, în 2020, va fi investit cu titlul de capitală cultural europeană. Nu cred că celelalte două oraşe Timişoara şi Cluj, au atuuri mai mari faţă de capitala spirituală a ţării, Iaşiul.
Zilele Convorbiri literare de la Iaşi au demonstrat că se poate articula un culoar verde pe care să se alerge împreună, astfel încât interesul comunităţii, implicit cel naţional, să poată fi pus în valoare şi susţinut de o unitate nu numai necesară, dar şi funcţională, care să ne adune şi nu să ne dezbine, care să ne ofere adevărata dimensiune a spiritului, în unitatea sa, evitând orgoliile rănite şi vendetele atât de păguboase în câştigarea competiţiilor valorii.
Zilele Convorbiri literare sunt un exemplu real şi fidel de reuşită, atunci când este respectată ierarhia valorii, când comunitatea locală oferă credit celor care produc valoare în acelaşi ritm în care brutarii plămădesc în fiecare dimineaţă pâinea noastră cea de toate zilele.
